pot sa primesc premul pentru naivitate si prostie! sunt genul ala de persoana pe care o poti prosti foarte usor.nu cred in oameni si totusi nu pot sa-mi imaginez ca ai sa-mi faci rau.ca o sa-mi infigi in spate un cutit in clipa in care ma voi intoarce putin.simt.anticip lucruri si momente.dar ma scufund in negare impunandu-mi sa cred ca e doar rodul imaginatiei mele bolnave si ca mintea mea construieste ipoteze irealizabile.si nu.mereu e asa.sunt ca un fel de…barometru sau nu stiu cum se numeste,care prezice vremea.asa si eu.si nu ma laud.pentru ca as prefera de sute de mii de ori sa nu stiu nimic,pentru ca mai apoi sa nu ma mustre constiinta ca “stiam ca asa va fi”.
ma las calcata in picioare.sau mai rau…ma pun pres la picioarele altora.m-am ars de atatea ori.am dat cu capu’ si nu ma invat minte.nicicum.si apoi ma sfasai in tacere.in pustiu.singuratatea. mi-e atat de familiara.
sunt proasta.pun suflet in orice.ma atasez de oricine.simt nevoia acuta de afectiune si-o cersesc pe la colturi si sar in bratele primului venit gata sa-mi ofere un strop de “fericire” orbita de euforia momentului.si uit de mine.imi uit ratiunea sau mai corect spus,o neg.inima si creierul meu se afla intr-o contradictie totala.
sunt furioasa.eu pe mine.pentru tot ceea ce sunt.pentru cum sunt.pentru ca sunt sensibila pana peste masura. i’m easy to be hurt.pentru ca dau tot si primesc nimic in schimb. am obosit de-a dreptul.mi-a ajuns totul.sunt….pe fundul prapastiei,iar puteri sa ma ridic nu mai am.stau.ascult.plang.si… ?
