lucrurile se schimba cu viteza luminii.si situatiile in care suntem. acum,chiar acum esti aici,pentru ca in mementul urmator, peste un minut, doua, trei….o ora doua,trei…..zile sau luni (“momentu” fiind atemporal) sa fii la polul opus.
nu am fost, nu sunt si cel mai probabil nu cred ca voi fi vreodata persoana care sa-si faca planuri. nu pot si….nu pot. totul e variabil, inimaginabil, imprevizibil, impredictibil si impresionant de neasteptat.si atunci cum sa-mi fac planuri ca n-o sa te mai iubesc cand simt ca ard pe dinauntru de dor si ca ti-as sari in brate in orice moment?ca n-o sa-ti mai vorbesc cand tresar atunci cand suna telefonul si sufar iar de acelasi deja-vu ca suni sa-mi spui ca vrei sa ma vezi….”ACUM!” ? cum sa spun c-o sa te iubesc toata viata cand am fluturi in stomac si o ceata de frunici marasaluieste pe coloana-mi vertebrala cand e el ma tine de mana,el…altul si tu esti doar intr-un trecut indepartat si prafuit de timpul care s-a asezat peste si asezonat cu mult dor si durere muta, care m-au sfasaiat si scrijelit inima,lasand in urma niste rani adanci…? cum sa fiu atat de impocrita sa spun ca nu,atunci cand el ma tine in brate,el… altul, am senzatia ca plutesc pe nori de vata de zahar si simt ca n-as mai vrea sa plec vreodata? cum sa ma grabesc la semafor disperand ca e verde,cand stiu ca aici e el si dincolo de drum…ma asteapta nimic? si atunci mai stau putin, ca s-a facut rosu…si cand va fi verde?
