usor si incet ma indrept spre momentul in care, fara sa mai gandesc,fara sa privesc inapoi ori sa-mi rascolesc cufarul cu amintiri prafuite, o sa ma arunc in gol.in valuri.si-o sa ma las purtata-ncotro o fi.sa ajung iar acolo de unde,de fapt, n-am plecat niciodata.poate doar fizic si nici asa.am obosit sa lupt contra curentului,sa incerc sa evit imposibilul,sa incerc sa nu vad ceea ce e evident…
nu stiu sa definesc iubirea.nici nu vreau sa stiu.pentru ca nu pot sa iubesc in cuvinte.stiu doar ce simt.sunt ca o bomba cu amfetamina.am mii fluturi in stomac si de “furnici” care-mi umbla in pas militaresc pe coloana vertebrala.si mi se face pielea de gaina.si atunci?
