cum altfel as putea decat sa ma plang si sa scuip venin in jur? clasic.si de ce? ca mi-a ajuns pana-n gat tot.ma revolt. am oftic.ma bosumflu si fac “botic”.strig.ma agit. degeaba stiu.ca n-o sa schimb nimic eu si nimeni altcineva in mentalitatea si comportamentul jegos pe care tind tot mai mult sa cred ca-l avem in sange ca natie.infect popor suntem. cu trecerea timpului imi intaresc convingerea ca m-am inascut in tara si timpul nepotrivit. ma scandalizeaza subiectivismul si incorectitudinea venita tocmai din partea celor mai -APARENT!!!- obiectivi si posesori de “coloana vertebrala”- care numai coloana si deloc vertebrala nu este- si care nu ezita sa-o strige-n colo si-n coace.am inteles ca aici unde spre nefericirea mea imi duc traiul zilnic sa ai “principii” inseamna favoruri contra altor favoruri si totu-i un cerc vicios in care ori joci dupa cum ti se canta ori bine pa! sa te duci dracului.
am obosit sa simt ca “lupt” cu morile de vant.si ce ma revolta si mai tare ca ma simt strasa in vartej ca si-un magnet.si ma zbat.cad.tind sa renunt si totusi nu.inca nu.corpul mi-e prea fraged si mintea inca, cruda ca sa ma conformez. am ales calea usoara si poate,totusi ce-a mai grea.sa plec.sa fug departe de tot.sa-mi uit “originile’,chiar limba si tara.sa plec spre mai bine.acolo unde nu se face “cum cred eu” ci “cum trebuie”,acolo unde obiectivismul nu e (inca) subiectiv. acolo unde unii nu suntem mai :egali: decat altii.acolo unde nu esti luatd e prost doar pentru ca “asa am avut chef”.punct. atat deocamdata.timpul mi-a expirat si ma afund iar in treburi cotidiene.mai e putin.atat de putin…
reveni.voi.
