
1 jumate
ianuarie 29, 2010
this is it…2009:
decembrie 31, 2009
Anul trecut imi scriam primul bilant electronic.si acum imi este la fel de greu sa fac retrospectiva anului care se incheie azi. 2009 a fost un an al extremelor.din mai multe pucte de vedere.s-a grabit sa plece mai repede decat 2008 si m-a lasat cu o lista de “to do” mult prea lunga si deloc aproape de final.dar probabil toate isi vor gasi implinirea in 2010.sau cel putin asa indraznesc sa sper…
mi-am promis ca o sa-mi fac un fel de jurnal ca sa nu mai pierd sirul evenimentelor la sfarsit de an,dar bineinteles ca “m-am tinut de cuvant” si nu l-am facut.
in 2009 mi-am sedimentat unele convingeri si am avut parte de surprize …preponderent neplacute. am mai facut un pas(sau doi) pe scara evolutiei mele, atat sociale cat si personale,chiar daca am impresia ca m-am prabusit in gol din acest puncte de vedere.chiar daca eu tin sa cred ca insumate,lucrurile negative cu cele pozitive dau 0(zero) am aflat tot anul asta ca, din punct de vedere matematic putem vorbi de 0(zero) negativ,adica cu minus si 0(zero) pozitiv,adica cu plus.in cazul meu,0(zero) e cu plus,deci pozitiv.asadar nu e (chiar atat de) rau.
so…here it goes:
2009 a inceput in curte(nu la mine),admirand artificiile care luminau cerul,bineinteles cu sticla de sampanie in mana, inconjurata de prieteni,urland cat ne tineau plamanii cantand “la multi ani”,imbratisand si pupand pe toata lumea. eram veseli si putin(mai mult) afundati in alcool,cu alte cuvinte aveam sange in alcool
).dupa vin,tequila,votca si sampanie nici numarul a lor tai parca nu-l mai stii si nici nu tii neaparat sa-i suni sa le spui “la multi ani”:D
dupa ezitari,daca sa plecam sau nu si dupa o cafea tare,am sunat la taxi si-am plecat cu r sa-i spunem “la multi ani” si toate urarile de bine, personal, domnisoarei i.desi aveam impresia ca taximetristul este un violator sub acoperire si ca n-o sa ajungem la destinatie,ora 1 sau 2 din 2009 ne-a gasit in marquise,cu un pahar de vin in mana, impreuna cu i si multe alte persoane mai mult sau mai putin cunoscute.”am facut-o si pe asta”
)
fat-frumos pe cal alb in masina neagra si-a facut aparitia in cel mai prost moment,cand eu inca incercam sa ma dezmeticesc si sa revin cu picioarele pe pamant,pentru ca situatia sa se complice(si mai mult).
in cazul in care aveam dubii…m-am lamurit.sunt persoana care nu traieste dupa reguli,ba mai mult le incalca si pe cele autoimpuse ,de nevoie:)).
am primit,de ziua mea,cadoul pe care o sa mi-l amintesc toata viata…o petrecere surpriza.multumesc.
mi-am calcat orgoliul in picioare.mi-am cerut scuze de mult prea multe ori.am facut compromisuri.am spus “da” atunci cand trebuia sa spun “nu”.pentru ca m-am gandit ca poate n-o sa fie la fel.ca oamenii se schimba.nu.oamenii nu se schimba.lucurile evolueaza.lumea merge inainte.dar oamenii nu se schimba.
am crescut mare si nu-mi pare rau:)).poate nu la momentul potrivit.poate nu cum ar fi trebuit.
mi-am dat seama ca prietenii,defapt nu sunt prieteni.ca fiecare e pentru el.ca nimanui nu-i pasa.
suferim de o boala comuna.toti.si aia e frica…frica de singuratate.
am primit cea mai usturatoare palma.la figurat vorbind.am realizat ca daca imi pasa mie asta nu inseamna ca si altora le pasa.chiar deloc.
suntem calatori intr-un tren.iar prietenii sunt colegii de compartiment.unii coboara la prima.statie.altii te insotesc mai departe,incat ajungi sa ai impresia ca aveti aceeasi destinatie,iar atunci cand te astepti mai putin,se ridica,isi iau ramas bun si coboara.pleaca fara sa priveasca in urma…
a fost cea mai scurta vara din cate am avut pana acum.
mi-am testat abilitatile de “gipies” prin europa:))
voi ati auzit de slovenia? poate prea putin… pana in august eu nici nu stiam s-o gasesc pe harta.
dupa ce n-am ratacit in mijlocul noptii prin ungaria si dupa un luuuuuung drum am ajuns la mare.am ajuns si am stat o zi.pentru ca dupa sa ne mutam la munte,in celalalt capat de tara.
in ciuda aparentelor,toti suntem copii.
ai experimentat vreodata senzatia de “prabusire in gol” la propriu? eu da.e greu sa descriu in cuvinte.e ciudat cum frica se imbina cu euforia momentului.
3 zile.de atat a fost nevoie sa constat ca…ca nu are rost.pacat.
stiti copii aia isterici.enervant de isterici pe care-ai vrea sa-i pleznesti sa taca nabii din gura? ei bine…ce mult mi se aseamana
)
blonda are opspe ani acum.n-ai zice
).
pufiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii.atat.
regula cu “ce se intampla la petreceri ramane la petreceri…” n-a mai fost regula.nu in cazul meu.tu ai vrut-o.acum suporta(-ma) :*
*in completare*
si de final :

put your arms around me.when it gets too hot we can go outside
septembrie 2, 2009pe madonna o știm toți. excentircă. poate vulgară. exagerată. controversată. frumoasa. sau urata. tanara. sau batrana.
personal nu m-a interesat niciodată viața ei privată.câți copii are. cu cine. de cine se desparte.cu cine și-o pune se cuplează.ce religie mai adoptă. ori ce fel de apă bea.m-a interesat muzica ei. și pot spune că,noi sau mai vechi,marea majoritate a melodiilor ei mi-au plăcut.
ultimul videoclip lansat e celebration.asta e melodia ”album edit”:
acesta e videoclipul și melodia oficială(după parerea mea versiunea ”album edit” sună mai bine decât cea lansata cu videoclipul.)enjoy :

happy birthday!
august 30, 2009but you`re gone…
….senzația asta ciudată pe care o am de fiecare data când îți aud vocea și fiorii care-mi străbat tot corpul,inima ce mi se zbate în piept și ”fluturii din stomac”…

I thought I heard you cry …
iunie 30, 2009“Pustiul nu-l poate înţelege decât cine l-a trăit”
“Singura mea satisfacţie reală sunt dezamăgirile mele, asta înseamnă că am avut iluzii foarte mari.”
“Sunt dintre cei care au cerut tăcerii să strige şi durerii să spere.”
“Dorul este focul care arde sperantele,dorintele,durerile..iar cenusa care ramane reprezinta amintirile…”(Octavian Paler)

will you be there?
iunie 27, 2009pentru că el a fost,este şi va rămâne “The King Of Pop”
pentru că “you rock my world” sau “thriller” sau “bad” sau “beat it” sau “give in to me” şi nu numai, sună mai bine decât mai mult de jumătate din ceea ce există în muzică acum.
pentru că “earth song” “vorbeşte” despre lumea în care trăim şi azi
pentru că nimeni nu ştie “moonwalk” la fel ca el
pentru că “If you wanna make the world a better place take a look at yourself and then make a change.”
pentru că era “bad” pe şcenă,dar în spatele ei a rămas un copil
pentru că toţi ne dorim un mic “neverland”
pentru că “you are not alone” e unul din cele mai frumoase cântece de dragoste
pentru că îi spui “i just can’t stop loving you”
pentru că “come back-ul” va rămâne un vis
pentru că e megastar

‘King of Pop’ Michael Jackson is dead
iunie 26, 2009Era o oră târzie noaptea trecută când căsuţa de e-mail beculea în colţul din dreapta al monitorului.Cum nu cred că vreo persoană,la ora aia avea ceva intenţii să-mi comunice oarece în format electronic,iniţial am fost tentată să nu mă uit,cu gândul că e un alt e-mail reclamă la nu-ştiu-ce chestie nou apărută şi la ofertă liminată,pentru mine special şi evident pentru încă 636492840]268]931273 de clienţi,unul din multele pe care le primesc zilnic.Dar am deschis e-mailul.Am crezut că e o glumă proastă.Să fie cineva într-o stare atât de disperată,să-şi dorească publicitate în asemenea hal încât să spună chestia asta?.”Michael Jackson has died”.Cum?Cine?CEEE? Dar din moment ce era de la un post american care se respectă,era excusă strategia tabloidă pentru tiraj maxim al ziarelor de profil.
Ştirea a fost confirmată.A murit în urma unui stop cardiac cică.Şi toată lumea avea să intre in doliu global pentru megastarul care a fost Michael.Dezbaterile,discuţiile deja clasice după moartea unei personalităţi mă lasă rece. Recunoaşterea valorii celui tocmai decedat,orgasmul prezentat de diverşi pe posturile publice în timpul pledoariei pentru Jackson şi eticheta de FAN al lui, sunt ridicole.Să fim serioşi.În ultima vreme era mai mult o ruşine sau ceva expirat să fii fan Michael. Dar acum că a murit fanii răsar ca ciupercile după ploaie.Jalnic.
În ceea ce mă priveşte,nu ştiu dacă ma pot numi fan.Am crescut cu muzica lui,am fost fascinată de cum dansa,îmi placeau vocea şi stilui lui.Dar în ultimi ani îi auzeam melodiile mult mai rar, la radio , pe vreun post cu muzică retro sau în unele momente de cumplită nostalgie şi dor de copilărie.Îmi aduc aminte de concursurile din colţul străzii,când ne adunam o gaşcă de copii şi încercam stângaci să-i imităm coregrafiile.Sau de concertele live de pe câmpul de la capătul strazii,urcaţi într-o remorcă de tractor.Evident că nu ştiam ce cântă,îngânam acolo un “i’m bad,i’m bad” sau “you and me” “alone” şi “beat it” era mai mult “iiit it”.Dar a fost frumos.Ne-a încântat copilăria până la apariţia fetelor Andre,sau a băieţilor 3Se(3 sud est) sau a mult mai cunoscutei Britney Spears.
Am rămas şocată atunci când l-am văzut pentru prima dată alb când el era defapt negru.Şi toate chestiile alea care au apărut în presă.Nu i-au făcut o imagine prea bună.Dar pot fi şterse uşor din memorie.Că doar regele acum a murit.Şi în urmă rămân muzica lui,spectacolul pe care îl facea la fiecare apariţie pe şcenă şi fanii.
Voi/vom rămâne cu, curiozitatea şi aşteptarea revenirii lui,ce avea să urmeze peste puţin timp,în iulie.
Rest in peace Michael Jackson.

cu nervii…
mai 26, 2009
apasa play,închide ochii şi ascultă.
creierii capului tînjesc după linişte.corpul imbibat în cafele,coca-cole şi pepsiuri, îmi cere letargie,parazitare.vreau să zac.să fac nimic.să mă afund în tăcere.dar mai e puţin…

îmi amiteşte de ceva…
mai 20, 2009căutam.altceva.şi.am găsit.asta:
poate voua nu vă place băiatu’ ăsta.că-i prea siropos.prea zaharisit.ce cântă el acolo.poate mă suspectaţi de romantism excesiv.dar.nu.doar.imi aminteşte.de ceva.atat
.

